miercuri, 26 octombrie 2016

 Ture in Retezat pe traseu clasic

Asa cum spuneam alta data, vara este sezonul drumetiilor. Timpul frumos si dorul de duca mi-au prilejuit in luna iulie o multime de iesiri in natura, astfel ca dupa doua “plimbari” pe Bistriciorul Calimanilor si una pe Pietrosul Rodnei am simtit nevoia de putin divertisment. Acesta nu a intarziat sa apara, asa ca pe la mijlocul lunii vad un mesaj pe grupul de la CAR Cluj din care aflu ca se organizeaza o tura mai “family” in Muntii Retezat. 


 Retezat

 Coltii Pelegii
Eu nu am zis nimic dar Olga vine cu propunerea sa ne alaturam grupului. Intru in grupul de discutii si stabilesc detaliile cu Mircea, cel care organizeaza tura si care se bucura ca mai are si alti adepti. Una peste alta grupul ia proportii caci ni se mai alatura si Doru cu fiul sau Teo (noncar) de la Bistrita, Gabriela din Turda, plus cei din trupa lui Mircea de la Cluj: Florina, Monica, Mara, Mihaela, Doru, Claudia si Robert. Suntem adunati o gramada buna. Stabilim telefonic unde sa ne intalnim si joi 16 iulie 2015 pornim la drum.
Ajungem in orasul Hateg de unde ne continuam drumul spre Sarmisegetusa, dar dupa localitatea Paclisa o cotim stanga spre Ostrov si tot inainte pana la barajul  Gura Apelor. 
Aici o luam din nou la stanga si dupa ce depasim barajul se termina si asfaltul. Intalnim o bariera unde se percepe taxa de acces in rezervatia naturala Muntii Retezat si de unde imi cumpar si o harta a muntilor Retezat la un pret cam mare dar necesara. Drumul nostu continua pe un tronson forestier care este in lucru. 19 km de drum forestier ingust imi cam pun nervii de sofer la incercare mai ales ca suntem avertizati ca drumul este in reparatii si exista posibilitatea sa ne intalnim pe traseu cu camioane care se intorc la vale. Lucru care dealtfel s-a si intamplat de vreo trei ori. Foarte neplacut pe un drum ingust. Dar gata am ajuns in parcarea de langa poiana Pelegii unde de bucurie ca am ajuns cu bine am si baut o bere Bucegi … in Retezat.
Dupa ce las masina la binemeritata odihna, trecem paraul Lapusnicul si cautam din ochi un loc potrivit pentru instalarea corturilor. In timp ca ne invarteam in Poiana Pelegii care mustea de lume, abia mai tarziu am aflat ca erau acolo campate grupuri de studenti de la Facultatea de Geografie si Facultatea de Sport din Timisoara pentru aplicatii practice, iaca in poteca un serpisor care sperie companionii mei. Zic stati linistiti c-o fi un sarpe de casa si hai sa ii fac o fotografie.
Chiar daca designul mi se parea cam ciudat nu m-am impacientat. Banuiam ca e un pui de vipera, dar care a plecat repede in ale lui si banuiala mi-a fost confirmata de salvamontisti din punctul de salvamont, care ziceau ca uneori se pot intalni si vipere dar sa fim atenti, iar cazuri de accidente nu au fost. No fain. Pana ne-am mai invartit noi prin poiana iaca apar si ceilalti si punem tabara pe picioare. Tantarii ne chinuie nevoie mare, dar noi ne vedem de ale noastre, pregatim merindele, rucsacii pentru a doua zi si ne bagam la somn ca maine avem planuri mari.
A doua zi de dimineata dupa cafeluta de rigoare si un mic dejun, facem aprovizionarea cu apa si ne inscriem in traseu cu intentia de a urca la Lacul Bucura pe Banda Albastra, Varful Peleaga (2509 m), pe Cruce Galbena, coborare in Saua Pelegii si de acolo pe Varful Papusa(2508 m) CG. Trecem pe langa punctul Salvamont si asa cum ne-am inteles cu o seara inainte, luam de la cei din cabana niste provizii pentru colegii lor de la Bucura. Dupa doua ore de urcus fara sa ne grabim, printr-un peisaj magnific ajungem la Bucura. 
La o cana cu ceai

Drept multumire din partea salvamontistilor ca le-am adus provizii suntem rasplatiti cu cate o cana de ceai de cimbrisor amestecat cu alte plante care a fost demential de bun. Dupa ce identificam trseul pe care vom continua marcat cu CG, ne luam apa si continuam urcusul. 




Grupurile de studenti plecate inaintea noastra le lasam usor in urma. Retezatul, despre care am citit atatea, ne incanta ochii fara sa-si dezminta renumele.


... noi astia ... 
 La ora 13 suntem pe Peleaga de unde savuram peisajul printre marea de oameni care erau sus. Lacuri, varfuri, culmi, panorama extraordinara, in zi de iulie se lasa mangaiata de privirile noastre. 
Dupa ce facem un popas, fotografii si taclale ne indreptam pasii spre celalalt varf, Papusa care ne asteapta cuminte sa il urcam. In saua Pelegii o parte din grup prefera sa se desparta si sa coboare spre Lacul Taul Peleaga ca sa ne astepta acolo. Noi ceilalti alegem ascensiunea pe Papusa, varf pe care il atingem in jurul orei 15.
Doua Papusi

 Ne angajam in coborare si ne regrupam la Taul Pelegii unde face o binemeritata baie la picioare. Dealtfel Mircea si-a propus “sa-si bage picioarele” in cat mai multe lacuri din Retezat. 


Coboram spre Poiana Pelegii pe firul superior al paraului Lapusnicul pe PA insotiti de strigatele marmotelor. 
Ajunsi in locul La Cotroana o marmota ne face hatarul de a ne lasa sa ne apropiem cat mai mult sa o fotografiem si dupa o indelungata sedinta foto pleca printre pietre. Seara trece repede fiind ocupati cu treburi gospodaresti si repede trecem la somn ca suntem truditi de atata drum. Am mers 12,22 km in 10.30 orehttp://www.mapmyhike.com/workout/1082910633
Dimineata cu forte refacute o luam la drum din nou dar de data aceasta trupa e injumatatita. Cei mai neantrenati prefera o zi de repaus si odihna la cort. Ajunsi la Bucura alegen un alt traseu prin stanga lacului spre Curmatura Bucurii pe BA. Sub curmatura gasim un petec mare de zapada si ne apucam de bulgareala de parca am fi in toiul iernii. 

Ajuns in curmatura o cotim la stanga pe BR spre varful Bucura 2 (2433 m) lasand Bucura 1 in pace. Varful Bucura il atingem in jurul orei 12. 30, dar azi timpul nu e de partea noastra fiind cam innorat. 
Pe varf stam la o poveste si reface planurile pentru ca Doru si Teo aleg sa se intoarca. Noi ceilalti ne indreptam spre Varful Retezatul Mare (2482 m). Eu cu Dragos suntem in forma buna si usor luam avans. Din cauza asta Mircea imi propune sa continuam in ritmul nostru si sa urcam varful, iar ei venind mai incet sa ne astepte in Saua Retezat. Prefera sa nu il forteze pe Robert, ca acestra sa ramana cu amintiri placute despre mersul pe munte. Sunt de acord mai ales ca-mi doream sa urc si timpul ne permitea. Ne luam picioarele la spinare si o ora mai tarziu suntem din nou in Saua Retezat, dupa ce sus am zabovit putin pentru un sanwich, dar colegii nostri plecasera. 
Nu-i bai ca ii ajungem din urma lucru care se intampla aproape de Taul Portii.  Aici admiram o vreme salba de lacuri ce le putem vedea. Care mai de care mai agatate printre stancarii intregesc si definesc renumele muntilor Retezat in bogatia de lacuri de care acestia se bucura.
Lacuri

... si rhododendron.
 Ne dam drumul la vale intalnindu-ne cu Viorica si Florica, iar Anei nu-i tulburam linistea ci ne indreptam spre Bucura caci vremea pare ca se strica si norii ne ameninta cu picaturi grele de apa. Traseul marcat cu CG ne aduce in siguranta la Bucura dar mai repede putin decat ne-am propus. Ajunsi la corturi acelasi program de seara, pigmentat cu povesti depre frumusetile oferite de Retezat si admirate de noi, dar sunt convins ca nu am vazut decat o mica parte din ceea ce are Retezatul de oferit. Am mers 16 km in 12 ore http://www.mapmyhike.com/workout/1082910725 
Duminica dupa ce ne adunam tabara ne-am luat talpasita catre casele noastre fiecare promitand sa revenim cat mai curand posibil in Retezat. 



Sa aveti ture faine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu