Fărăoane (1715 m), Suhard

Nu neapărat că ne-am fi plictisit de Călimani, dar parcă un pic de diversitate nu strică chiar și pe munte. În concluzie pentru această sâmbătă de petrecut pe munte am ales Munții Suhardului, mai exact al doilea vârf, ca înălțime, din Suhard și anume Vârful Fărăoane (1715 m).

Prin Suhard 

Vârf cu ticneală ca mai tot lanțul Suhardului pe care nu pășesc pentru prima dată. Și dacă tot amintesc de o ”prima dată” aici, asta se întâmpla în urma cu câțiva ani, când, vară fiind, am parcurs tot Suhardul din Vatra Dornei până în Pasul Rotunda pe biciclete. Nu singur bineînțeles. ... Cu o campare la schitul de sub piatră ”Sfânta Cruce”, dar asta e o altă poveste.

Să revin la tura de astăzi. Noi patru, tovarăși de drumeție, după ce am luat la cunoștință de starea vremii ne-am hotărât să-i facem o vizită Suhardului. Acuma, dacă nu am fi făcut-o, clar am fi avut o mulțime de remușcări. A fost o vreme de-a dreptul minunată. Stratul de zăpadă destul de consistent este tasat și peste el a nins puțin, așa că nu ne-am trudit prea tare.

Pe Fărăoane nu urc prima dată, am mai fost și cu altă ocazie, așa că pentru astăzi am ales să parcurgem traseul în sens invers celui de ultima dată. Adică să urcăm prin stânga vârfului, versantul sud – vestic și să coborâm prin partea dreaptă, spre est.

Din drumul ce duce către Vatra Dornei, în Podu Coșnei cotim stânga, spre Coșna, dar după calea ferată mergem tot în față pe Valea Bancului, câțiva kilometri,  pe un drum asfaltat destul de bun dar acoperit cu zăpadă, până la intersecția cu drumul forestier Făgețel.

... plecarea ...

E ora 9 aproximativ. Aici lăsăm mașina și continuăm drumul nostru pe jos, 2- 3 km după care începem urcușul prin pădure pe un drum de taf, nemarcat cu vreun marcaj turistic. După o urcare de 2 ore prin pădure ieșim în poienile de la poalele Fărăoanelui. Urcarea este lejeră și nu peste mult timp suntem aproape de vârf. Peisajul este extraordinar de frumos mai ales că soarele apare din când în când printre nori.

Vârful Fărăoane

Pășim pe deasupra jnepenișului, care, încă este acoperit de o plapumă de zăpadă atât de groasă că abia zărim câte o crenguță ici colo. Molizii își mai păstrează bogatele haine de zăpadă pe care le-au îmbrăcat în lunile de iarnă. Totul e o încântare a privirii. Când și când o creangă își leapădă îmbrăcămintea cu zgomot. În rest liniște. 

Iarna ...

Pe la 11: 30 suntem pe vârf și ne adăpostim de vânt după un bloc de piatră ca să mâncăm câte ceva. Mai facem câteva fotografii și ne avântăm în coborâre pe versantul opus urcării noastre. 

Coborârea e cu spor dar nu ne grăbim și reținem în aparatele foto din creația iernii. E minunat și ne bucurăm de timp și peisaj. Vrem să ne încărcăm bateriile pentru o săptămână cel puțin. 

... sculptează ...

 Urmăm o vreme marcajul BA care ne conduce pe un drumeag lin ce vara e înierbat și e o minunăție pentru picioare.

Urme ale cocoșilor de munte

În fața noastră zăpada imaculată poartă urmele lăsate de dansurile cocoșilor de munte. Clar că s-au străduit să impresioneze femele. Nu știu dacă au reușit, în schimb au reușit să-și lase urmele proaspete pe zăpadă. Părăsim drumeagul și traseul marcat și coborâm spre marginea pădurii.

... acolo am fost

În scurt timp intrăm din nou în pădure, unde alegem un alt drum de taf care ne coboară până la drumul forestier. În stânga și în dreapta noastră se văd clar urmele vijeliilor din vara trecută, care a culcat la pământ zeci de molizi unul lângă altul. 

Ar fi bine să fie exploatați, altfel nu cred că lemnul va mai fi bun. Dar asta nu e problema noastră. Cu voie bună și câte o glumă ne apropiem de mașina care ne va duce către casele noastre mulțumiți și odihniți psihic. Zic ” ... știi de ce sunt atâtea drumuri de taf care urcă și se încrucișează ? ... ”, ”... Ca să îi enerveze pe turiști. Să nu știe pe care s-o apuce.” Înainte de ora 15 suntem lângă mașină. Avem parcurși peste 14 km în 6 ore.

Ture faine s-aveți!